Distribuie:
De multe ori, chiar dacă ne dorim să mergem la terapie, apare impulsul de a anula programarea la psiholog în ultimul moment. Când facem primul pas spre terapie, ceva din noi știe că avem nevoie de ajutor. Totuși, nu de puține ori, fix după ce am programat ședința la psiholog, apare tentația de a anula. „Nu mai am nevoie”, „Nu mă simt bine astăzi”, „Mai bine las pe altă dată” — sunt doar câteva dintre justificările pe care le auzim în mintea noastră.
Acest articol își propune să deschidă o fereastră către procesele interioare inconștiente care stau în spatele acestor decizii aparent raționale.
Înțelegerea motivelor pentru care anulăm programarea la psiholog poate deschide o cale de autocunoaștere profundă:
1. Părțile care ne fac să anulăm programarea la psiholog (perspectiva IFS)
În cadrul terapiei Internal Family Systems (IFS), înțelegem că fiecare dintre noi are mai multe părți interioare — subpersonalități cu roluri, frici și strategii diferite.
Anulăm programarea la psiholog nu din lipsă de voință, ci pentru că unele părți din noi activează mecanisme de protecție. Când programăm o ședință de terapie, părțile care își doresc vindecarea s-au activat: părți curajoase, mature, care vor să se vindece.
Însă, imediat după programare, pot apărea:
- Managerii protectori:
„Dacă deschidem această rană, va fi prea dureros.”
Acești manageri încearcă să mențină controlul și să ne protejeze de suferința emoțională. Anularea programării devine o strategie de evitare. - Pompierii activi:
„Hai să nu mai gândim la asta, găsim altceva de făcut.”
Ei vor să ne distragă de la orice emoție incomodă. Apar brusc alte urgențe sau activități. - Exilații:
Părțile rănite, care poartă durerea de abandon, respingere, rușine, umilință. Înainte de terapie, aceste părți se pot agita, generând o anxietate intensă: „Oare voi fi înțeles? Dacă voi fi judecat din nou? Dacă se va re-întâmpla ceea ce m-a rănit în trecut?”
Citește si articolul: Terapia părților IFS: ce sunt părțile interioare și cum vindecăm
2. Distorsiuni cognitive care susțin anularea programării
Gândirea noastră poate produce automatisme negative care susțin anularea:
- Gândirea „totul sau nimic”
„Dacă nu rezolv totul acum, nu are rost să merg.” - Devalorizarea personală
„Eu oricum nu mă pot schimba. Niciun psiholog nu mă poate ajuta.” - Generalizarea negativă
„Toată lumea m-a dezamăgit până acum. Psihologul va fi la fel.” - Profetia autoîmplinită
Din frică să nu fim dezamăgiți, abandonăm chiar înainte să începem, confirmând astfel vechile convingeri: „Oricum nu merge.”
Înțelegerea motivelor pentru care anulăm programarea la psiholog poate deschide o cale de autocunoaștere profundă.
Citește si : Distorsiunile cognitive: formare, efecte asupra vindecării emoționale
3. Stările somatice care ne determina sa anulam programarea
Adesea, înaintea ședinței, apar manifestări corporale:
- Oboseală extremă, inexplicabilă („nu mai am energie”).
- Ceață mentală, dificultăți de concentrare.
- Anxietate intensă, agitație interioară.
- Tulburări de somn în noaptea dinainte.
- Durere fizică (migrene, greață, senzație de presiune toracică).
Aceste stări sunt semnale ale părților noastre care spun:
„Ne e frică să intrăm acolo.”
4. Loialități familiale care ne fac să anulăm programarea la psiholog
Pentru unii dintre noi, ideea de a merge la terapie poate activa și:
- Loialitatea față de părinți sau familie:
„Dacă eu mă vindec, înseamnă că recunosc că m-au rănit. Îmi trădez familia. Cum pot eu sa exist fără familia mea?” - Teama de a ne pierde identitatea:
„Cine sunt eu fără suferința mea?” - Frica de necunoscut:
„Ce se întâmplă dacă mă schimb și ceilalți nu mă mai recunosc? Cine voi fi atunci?”
5. Frica de a simți și vulnerabilitate care determina sa anulam programarea
În esență, terapia presupune să ne apropiem de emoții pe care poate le-am evitat o viață întreagă. A intra în contact cu rușinea, durerea, vina sau furia presupune un curaj enorm.
Anularea programării devine un scut temporar împotriva întâlnirii cu aceste emoții.
Citește si articolul: Anxietatea înainte de prima ședință de terapie
Concluzie:
Când observăm că anulăm programarea la psiholog, putem privi cu blândețe către acele părți interioare care încearcă să ne protejeze?
Ce parte din mine încearcă să mă protejeze?
De ce anume îi este teamă?
Paradoxal, exact aceste părți care te blochează au cea mai mare nevoie de a fi auzite, văzute și înțelese în cadrul terapiei.
Terapia nu este despre „a fi salvat” de către cineva din exterior.
Este despre a învăța, cu sprijin, să navigăm în propriul nostru univers interior, să facem pace cu părțile rănite și să redescoperim acea stare autentică de prezență, de Sine, care știe să țină cu blândețe tot ce suntem.
.
.
Raluca Moisescu – Psiholog clinician autonom, Psihoterapeut, Facilitator de Constelații familiale, Practician IFS
