Persoană ezitând înainte de prima ședință de terapie, reprezentând anxietatea anticipativă, blocajele emoționale și frica de început

Anxietatea înainte de prima ședință de terapie

Distribuie: Pentru mulți oameni, primul pas spre terapie vine însoțit de o emoție paradoxală: dorința de a începe,

Distribuie:



Pentru mulți oameni, primul pas spre terapie vine însoțit de o emoție paradoxală: dorința de a începe, amestecată cu o anxietate apăsătoare.
Anxietatea înainte de prima ședință de terapie este o stare extrem de frecventă și absolut firească.

Deși o parte din noi știe că avem nevoie de ajutor, o altă parte activează gânduri, temeri și blocaje care pot transforma simpla programare într-o adevărată provocare interioară.

În acest articol explorăm mecanismele emoționale și cognitive care generează această stare și cum o putem înțelege cu blândețe.


De ce apare anxietatea înainte de prima ședință de terapie?

Anxietatea nu apare întâmplător. Ea este vocea unor părți interioare care încearcă să ne protejeze de emoțiile dificile asociate cu:

  • frica de necunoscut;
  • frica de a simți;
  • rușine și vinovăție vechi;
  • teama de a fi judecați;
  • teama de a nu reuși să ne exprimăm corect;
  • îndoieli privind capacitatea de a fi înțeleși.

Citește si articolul: Terapia părților IFS: ce sunt părțile interioare și cum vindecăm


Frica de necunoscut

Intrarea într-un proces terapeutic activează automat o întrebare inconștientă:
„Ce va ieși la suprafață? Sunt pregătit să văd tot ce am ascuns?”

Chiar dacă dorim schimbarea, există o rezistență firească față de necunoscut. Mintea încearcă să prevină disconfortul, generând anxietate anticipativă.


Teama de vulnerabilitate

Terapia presupune contactul cu părțile cele mai sensibile din noi: rușine, frică, furie, durere, abandon.

A te expune în fața unui terapeut înseamnă a ieși din mecanismele de protecție construite uneori de-a lungul unei vieți întregi.

„Dacă voi fi judecat?”
„Dacă nu voi ști ce să spun?”
„Dacă nu mă voi descurca?”


Rușinea și critica interioară

Multe persoane se confruntă cu un dialog intern dur:

  • „Nu ar trebui să am nevoie de ajutor.”
  • „Alții reușesc singuri, eu de ce nu pot?”
  • „Oare nu e prea grav să cer ajutorul?”

Aceste gânduri sunt ecouri ale distorsiunilor cognitive care însoțesc anxietatea anticipativă.


Loialitățile invizibile față de familie

Uneori, ideea de a merge la terapie activează și o formă de loialitate inconștientă:

  • „Dacă eu mă vindec, recunosc că am fost rănit de ai mei.”
  • „Este o trădare față de familia mea.”

Aceste dinamici profunde amplifică anxietatea, chiar dacă nu suntem întotdeauna conștienți de ele.


Somatizarea anxietății anticipative

Frica de a începe terapia nu este doar mentală — ea are deseori și manifestări fizice:

  • insomnie sau somn agitat înainte de prima ședință;
  • tensiuni musculare;
  • dureri de cap sau de stomac;
  • greață ușoară;
  • senzație de apăsare toracică;
  • oboseală intensă exact în ziua programării.

Corpul transmite, de fapt, mesajul părților protectoare care spun: „Ne e teamă să intrăm acolo.”


Gânduri repetitive care alimentează anxietatea înainte de terapie

Adesea apar gânduri automate:

  • „Poate nu am nevoie, mai bine las pe altă dată.”
  • „Poate exagerez, nu e chiar așa grav.”
  • „Nu mă voi putea deschide.”
  • „Și dacă nu mă ajută?”

Acestea sunt expresii ale părților protectoare care vor să evite disconfortul emoțional.

Citește si articolul: Distorsiunile cognitive: formare, efecte asupra vindecării emoționale

Anxietatea anticipativă NU este un semn că nu ar trebui să mergem la terapie.
Dimpotrivă, ea arată că urmează să intrăm într-un spațiu nou de vulnerabilitate, iar părțile noastre au nevoie de timp și siguranță să se adapteze.

Terapia este un spațiu unde ritmul aparține clientului.
Nu există un „mod corect” de a începe.
Nu există așteptări rigide.
Totul pornește de la simplul fapt că ești acolo.


Cum putem gestiona blând anxietatea de început?

Iată câteva repere de sprijin interior:

  • Observă gândurile și emoțiile fără a le respinge.
  • Normalizează anxietatea: „Este firesc să simt asta înainte de început.”
  • Permite-ți să mergi cu frica alături, nu împotriva ei.
  • Amintește-ți că terapeutul va înțelege aceste emoții.
  • Nu ești obligat să spui „totul” din prima ședință.

Citește si articolul: Anulăm programarea la psiholog? Cauze și blocaje interioare

Raluca Moisescu – Psiholog clinician autonom, Psihoterapeut, Facilitator de Constelații familiale, Practician IFS

Leave a Comment