Dependența de dopamină poate influența profund comportamentul parental, determinând un părinte să dezvolte trăsături narcisice. Aceasta îl face să caute validare externă și să ignore nevoile emoționale ale copilului. Factori precum traumele din copilărie, modelele parentale deficitare și presiunea socială contribuie la acest fenomen. Articolul analizează manifestările acestui comportament și oferă soluții, inclusiv terapia IFS, pentru a rupe acest cerc vicios și a construi relații sănătoase cu copilul.